Monday, December 5, 2016

Poeme de Advent

I'll be Home for Christmas

               




Pagini nescrise,
ninge,
Nu mai e timp de cuvinte, nici de alte rostiri,
Timpul nu e decit zimbetul pruncului
Catre cer si lume,
Si doarme si magii ingenuncheaza.

Pagini nescrise si cuvinte nespuse vreodata,
Imi ingenuncheaza fiinta catre casa,
Catre brazii cei drepti,
Si catre stergarul cel alb invelind piinea.asa cum neaua
Inveleste zimbetul
Celui nou nascut.

Inceput de Advent cu Sfantul Nicolae



Sfantul Nicolae trece in aceasta noapte si va lasa dulciuri in ghetele slefuite, jordite celor ce nu asculta.
In prima seara de Advent aprindem prima lumanare lui Iisus.

Advent

Ninge in burg
Copiii in cete
Cu sanii curg
Pe indelete,

Ursulinele la geam
Fruntea- floare
Printre fulgi, alean
Ca apoi sa coboare

Tramvaiul din umbre
Nins
Tresare

Cu lumina din lumina
De Advent si vis
Cu ingerii se inclina.



În întâmpinarea românilor. La Blouse Roumaine





 
 În ultimul timp am avut ocazia să particip la diferite evenimente ocazionate de sărbătorirea câtorva țări, ținute în sediul ambasadelor.

 Am participat rareori  la manifestari românesti din afara țării. Am fost invitat de către Ambasada României din Washington la celebrarea zilei de 1 Decembrie.

 Clădirea ambasadei României se situează nu departe de zona istorică din Georgetown și de un sens giratoriu numit Dupont Circle, în vecinătatea multor alte consulate, legații din întreaga lume. 

 Am intrat în casa României cu o oarecare strângere de inimă, acea emoție inexplicabilă de fiecare dată când pașesti treptele unei instituții guvernamentale, alungată însă de această dată de zâmbetul prietenos al câtorva funcționare. 

 Lumina abundență și interiorul reședinței ambasadei amintesc de cel al unei clădiri din școala arhitectului Grigore Cerkez din Bucureștiul de altădată.

 Excelenta Sa, ambasadorul George Maior cu soția și fiica ne-au întâmpinat strângând mâna oaspeților.

 Seara s-a desfășurat într-o simplitate elegantă dezbarată de orice umbră de rigoare comunistoidă, patriotardă. 

 În prima parte a serii o cântăreață a intonat imnul României și pe cel Americii.

 În cea de-a doua parte Excelența Sa, George Maior a ținut un discurs concentrat pe  anii parcurși de România de la 1918 încoace, de amintirea intervenției magistrale a președintelui american Woodrow Wilson  în 1918, ca un adevărat apărător al teritoriilor ocupate de către Imperiul Austro-Ungar. Ambasadorul a vorbit și despre rolul românilor din diasporă si al celor din tara in misiunea de restabilire a reputatiei României, mentionand importanța Americii pentru noi, mai ales că în curând vom sărbători 136 de ani de relații diplomatice.

 Ambasadorul a vorbit liber în română și în engleză, într-o formulare modestă, fără ditirambi, fără frazeologie bombastică.

 În final, invitații au putut viziona o expoziție de fotografii din arhiva Agerpress . Bufetul cu bucate românești, cu vinuri din țară, cozonacii, prăjiturile casă tradiționale au fost un periplu culinar desavârsit.

 Zacusca și salata de vinete au fost preparate ca la mamă acasă, din legume coapte pe foc de lemne.

 Au fost prezenți mulți tineri și copii de origine română, născuți în S.U.A., unii dintre ei îmbrăcați în costume naționale. Americanii prezenți s-au simțit ca într-o minunată familie și s-au legat amiciții la un pahar.

Mulți angajați ai ambasadei sunt foarte tineri, vorbesc o engleză ireproșabilă, și foarte politicoși.

Acest eveniment construiește o reușită-pas pozitiv datorat ambasadorului George Maior, Domnilor Consuli Gabriel Rotaru, Cristinel Petrescu, și întregului personal de lucru.

 Am făcut cunoștință cu români, am întâlnit foști vecini din Sibiu și chiar o fostă colegă de facultate.

 Nu e prima data când iia românească încântă și devine un simbol unic îndrăgit de Regina Maria și de pictorul Matisse.

 PS Vă ofer câteva imagini surprinse la serata românească cu două doamne plecate din România de ani de zile : Emily Serghi, profesoară de matematică într-un colegiu american, Sandra Călinescu-Dominey, dezvoltator imobiliar și cu bucătarul șef, autorul minunatului bufet românesc.

Friday, December 2, 2016

Kahlua a ajuns printre ingeri

Un catel de Pomerania parca desprins din basmele cu Hansel si Gretel, de aceasta data turnat in ciocolata si sidef ne-a parasit.
E greu de imaginat pentru unii dintre noi ca prietenul cel mai bun al omului este cainele ar avea loc alaturi de noi la masa, in viata noastra de zi cu zi.
Realitatea insa ne dovedeste ca sufletul unui prieten precum cainele ne este devotat, si neconditionat.
As spune cu multa tristete: La revedere, Kahlua si sa nu fi cuminte acolo unde esti, sa trezesti toti sfintii si sa iti faci drum desi tu nu esti urias precum un dobermann.

Saturday, October 29, 2016

Scrisoare din partea Ambasadei Romania din S.U.A.


De foarte multi ani , nu numai in scris, ci si in contactele mele cu romanii din tara si cu cei din afara am pledat pentru o punte de trecere peste apele tulburi ale multor disensiuni, conflicte.
Excelenta Sa Gabriel Rotaru, functionar al  Ambasadei Romaniei la Washington, deschide si sustine o politica noua de apropiere a romanilor de pretutindeni. Guvernul Romaniei are datoria de a fi alaturi de toti romanii, in ciuda departarii geografice, in ciuda devenirii lor in alte tarii ca imigranti.
Pe de alta parte se mai prolifereaza ideea celor din diaspora ca Romania nu mai e grija lor, denigrand tara de origine. O atitudine pasiva, de resemnare nu aduce nicio schimbare.
Salut intitiativa guvernului actual si sunt convins ca valorizarea celor plecati si mai ales o contributie a acestora in Romania ar fi de bun augur.
Un prieten de origine romana, medic american, eminent chirurg s-a intors in tara in ideea sa dezvolte o linie de ginecologie, de nasteri in vitro etc. A renuntat la cabinetul din New York si nu se astepta la salarii uriase. Ii era dor de Sibiu, de lumea de acasa. Si-a echivalat diplomele americane in Romania, a trecut teste si alte obstacole birocratice. Pe plan local s-a lovit de opacitatea unui director de sectie ori de spital care I-a spus verde in fata: " Atat timp cat sunt eu la putere nu ai ce cauta aici. Ce crezi tu ? Ai venit sa ne iei painea? Sa ramanem noi, medicii romani cu tigancile si cu saracii ?"
Aceasta se intampla in perioada candidaturii lui Basescu.
Doctorul s-a intors in America. Nu mai comentez gustul amar al acestuia si ce era in sufletul lui.
Intr-o retrospectiva istorica incepand cu Evul Mediu si pana in 1944 multi oameni de cultura romani, inventatori, politicieni au studiat au trait in Occident dupa care s-au intors in tara.
Presedintele Johannis se enumera printre putinii initiatori ai ideii de readucere a emigrantilor romani acasa, punctand asupra rolului lor direct la dezvoltarea economica a tarii noastre.
Acest proces nu se poate infaptui intr-o zi, doua.

Stimaţi prieteni şi colaboratori,

 

Vă aducem la cunoștință că Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni (DPRRP) a lansat, începând cu data de 15 octombrie 2016, o nouă sesiune de depunere a cererilor de finanțare pentru proiectele destinate sprijinirii activității românilor de pretutindeni. Anunțul privind deschiderea noii sesiunii de finanțare după reguli simplificate a fost afișat pe site-ul Departamentului.

 

Criteriile de eligibilitate, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aplicanții și pașii de urmat pentru depunerea cu succes a cererii de finanțare sunt prevăzute în Ghidul beneficiarului publicat pe pagina de internet www.dprp.gov.ro. Departamentul va primi cererile de finanțare până la 1 decembrie 2016. Regăsiţi, de asemenea, anexat Ghidul  beneficiarului în format PDF. De asemenea, toate documentele necesare întocmirii dosarului de finanțare sunt disponibile la secțiunea Finanțare a paginii de internet a Departamentului.

 

Documentația de solicitare a finanțării de către asociaţiile interesate poate fi trimisă:

·           prin e-mail la adresa: dprrp@mae.ro  

SAU

·           depusă personal la sediul Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, Bulevardul Primăverii, nr. 22, sector 1, cod poștal 011972, București, România.

             SAU

·           prin poștă recomandată ori curier la următoarea adresă: Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, Bulevardul Primăverii, nr. 22, sector 1, cod poștal 011972, București, România.

În această etapă, soluțiile identificate pentru facilitarea accesului la finanțare nerambursabilă vor fi testate în cadrul unei faze pilot de implementare a noilor proceduri.  Ne dorim ca prin revizuirea procedurilor de preluare și evaluare a propunerilor de proiecte să fie îndepărtate obstacolele tehnice semnalate de-a lungul timpului de către beneficiarii de asistență nerambursabilă acordată de DPRRP.

Rugăm sprijinul dumneavoastră pentru diseminarea informaţiilor mai sus prezentate, către mediul asociativ românesc din SUA, pe canalele de comunicare aflate la dispoziţia dumneavoastră.

 

Cu cele mai bune gânduri,

 
Gabriel Rotaru

Wednesday, October 26, 2016

Seara de toamna


Otonelul si Riesling-ul incepeau sa fiarba, era timpul pusului verzei la murat si gutuile se intreceau inca in pomi. Acesta era cadrul reiterant al zilei de Ssfantul Dumitru.

Au apus parintii nostri unul cate unul. Noi cei ramasi ne bucuram ca am deprins bucuria de a fi impreuna. Am deprins cu totii sa ne ajutam si in acest fel continuam o lectie a puterii binelui. Am remarcat la fiul eu, ca in ciuda diferentelor geografice, culturale a mostenit spiritul atat de repudiat numit balcanic, de a deschide usa, de a sari in ajutorul oricui.



Veri, prieteni, vecini continuam seratele noastre inghesuiti in bucataria joasa, desi nicicand nu am avut un set de tacamuri ori de farfurii complete, aveam vinul mai presus decat orice portelan, si fascinatia sarbatorii.

Ne vom strange din nou de sarbatori pe neasfaltata strada Ana Ipatescu.

Pana atunci vinul va fi limpede.

Tuesday, October 25, 2016

Album de toamna la SIBIU

Sibiul intregeste perfectiunea unui cerc arhitectonic ca element al unei muzici baroce.
Incercuit de ziduri sub miile de ochi toamna se dezlantuie in mii de culori, noi la han.
Multa bucurie si sanatate !


Ziua Armatei Romane


Astazi Romania isi sarbatoreste cea mai iubita institutie din stat.

Trecem printr-o perioada de deriva teritoriala si interna si ne gandim tot mai putin la importanta fortelor armate.

O mai buna reconsiderare si pretuire nu numai intr-o parade de doua ore in aceasta zi de octombrie s-ar cuveni in tot anul.

Militarii romani dovedesc in toate actiunile lor din afara tarii multa pricepere. Foarte multe compliente.

Unii au ramas marcati precum Florinel Enache, altii s-au sacrificat cu pretul vietii.

In ciuda conditiilor grele pe perioada serviciului militar consider o experienta utila, si asa cum spuneau batranii, o calire, o cale deschisa barbatiei si curajului.

Multa bucurie si un gand minunat celor ce servesc, apara tara !

 

Thursday, October 13, 2016

Lettre de Florin a son fils Sebastian



 

 Tres cher fils

 Astăzi e ziua ta și nu cred că mai e necesar să numărăm anii, și nici banii pierduți. 

 Mi-ar fi plăcut să trăiesc în România și să fiu un ilustru figurant politic și să-ți pot oferi o mașină de lux, să-ți pun la dispoziție titlul de beizadea răsfățata și de arogante.

 Din păcate tatăl tău e un pierzător, un fel de tăietor de frunze la câini.

 Nu am putut fi niciodată un Santa Claus perfect.

 Ți-am lăsat în schimb exercițiul străzii și al lumii deschise. 

 Am simțit că ești fiul meu în momentul în care odată în loc să iei autobuzul școlar, ai preferat să fugi la restaurantul unde lucram, nu ca secretar de stat ori șmenar. 

 Am simțit că ești fiul meu când în urmă cu ani de zile, în Florida ai reușit să ne conduci acasă conducând pentru prima oară o mașină cu schimbător manual fără să fi mers la școală de șoferi.

 Am simțit că vei supraviețui chiar dacă eu și mama ta nu vom mai fi în viață.

 Au trecut aproape două decenii de când petrecem ziua ta împreună în Montreal.

 Dragostea ea nu are nimic din falsetele de toamnă, cu imitații și cu lacrimi. Ne bucurăm de fiecare data când ne revedem și ne despărțim știind, că va fi o altă zi, o altă seară de toamnă.

 Mă doare fiecare zi de absență din viața ta, așa cum mă doare fiecare zi de absență a ta din viața mea.

 Bucuria însă nu se măsoară în rutină, în convenții, așa cum în urmă cu câțiva ani, ne am dat întâlnire în aeroportul din Muenchen. Tu veneai din Montreal, eu din Washington, și am băut o bere ca doi camarazi. Și apoi am întâlnit pe ce-al de-al treilea camarad, bunicul tău., la Sibiu.

 Nu pot să te învăț nimic, ci doar să înveți din greșelile mele…

 

 La mulți ani !

 

 

 

 

Thursday, October 6, 2016

De Ziua Educatiei

Pe langa Ziua Invatatorului exista si o sarbatoare a educatiei.
Nu stiu ce s-ar putea adauga in plus la ceea ce se scrie si se vehiculeaza, la realitatea de astazi, nu numai in Romania, ci in toata lumea.
Educatia incepe cu primii ani de acasa, si nu numai cu scoala.
Doua începuturi ar fi deprinderea copiilor cu respectul fata de plante, fata de animale.
Sa invete sa puna apa florilor si sa dea mancare câinelui ori pisicii, ar fi un pas.
Am remarcat in ultimul timp copiii de nici doi ani dibacesc tabletele, telefoanele "destepte".
Cu mult inainte de transferul responsabilitatii catre educatori, parintii ar fi cei dintai educatori.



ÎNVAŢĂ DE LA TOATE, de Rudyard Kipling

3Iul
Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori…
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,
Învaţă de la vulturi, când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa,
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător…
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!

Traducere preluata de pe net .

 

Monday, September 26, 2016

Poem de toamna. In Memoriam Ioan Gyuri Pascu

Omul cu chitara

Camasa lui era vara si stropii de ploaie,
nu stiu daca mi-l amintesc pe fratele drumet sa fi purtat o alta culoare decat
                                                                            trenul serpuind in Valea Hartibaciului,
l-am stiut cantand si vagoanele se inveseleau,

mocanita abia isi tragea suflul,
nimanui nu-i pasa daca trenul intarzaia, ba chiar voiau ca timpul sa-si opreasca cadenta,
el canta si ne spunea glume. Beam ca feciorii pe rand din aceeasi sticla, si toti eram egali in cantecul lui.

Am fi vrut sa calatorim cu el in tot Ardealul si mai departe.

Am adormit cu totii ca purtati de leagan,

si el trubadur grabit sa ajunga si la alte case,
a coborat din tren fara sa-l fi auzit.

Am ramas cu fruntile lipite de geamul trenului si privim in gol.
Cutia de chitara e intreg trenul, si muzica mai staruie putin printre noi.

Trenul isi urmeaza calea, unul cate unul coboram
si ne vine randul.

Privesc miristea galbena si sarmele de telegraf insiruite precum strunele
pasarile negre insiruite,
trubadurul credea ca sunt o partitura, un nou cantos.
Era ultima incercare de a-si acorda chitara,
insa corbii cei grei
i-au ingropat cantarea.

Mai tremura frunza si cantecul,
lumina plecata in lume dupa caderea stelei.



Sunday, September 18, 2016

Arta de dincolo de gară

Nu este pentru prima oară când scriu despre Marius Vecerdea, vecin si prieten de ani de zile.
Îmi amintesc de notele subversive si de calomniere la adresa acestuia, vehiculate de catre jurnalisti  dezinformati, dar si de catre politicieni ilustri, numindu-l un ratat.
S-a intors din SUA la Sibiu unde cu multa tenacitate a pus bazele unui club de tenis, si totodata unei serii de activitati sportive in orasul natal.
Marius devine un exemplu pentru unii sibieni plecati ce abia daca sprijina orasul natal, insa nepregetând a-l denigra.
Am fost alaturi ca nou sositi in Boca Raton, Florida. Inceputul pe continentul american nu a fost un parc cu roze.
Sunt aproape doua decenii de atunci.
Pentru cei ce nu stiu, Marius nu s-a sfiit sa parcurga munci mult sub pregatirea sa. A urcat treapta cu treapta etapele specifice drumului catre reusita. A devenit antrenor si s-a bucurat de oferte serioase in zona West Palm Beach, unde competitia jucatorilor si a antrenorilor de tenis cunoaste o cota majora.
A preferat sa-si realizeze visul consolidarii unui club de tenis.
Sibiu Open 2016 va deveni un brand pentru Sibiu, alaturi de alte evenimente precum festivalul de jazz, cel de teatru si atatea altele.
Felicitari lui Marius si un cuvant de multumire pentru eforturile depuse in sustinerea copiilor sibieni si a deschiderii unei noi epoci in Sibiu.

http://www.sibiuopen.com/

PS As adauga cateva cuvinte de lauda parintilor, bunicilor si strabunicilor lui Marius, generatii de oameni muncitori descendenti ai locuitorilor harnici din Toparcea.
Dragostea lor si intelegerea lor sunt precum copacii plantati rezistând in ani si ani...
Tatal lui Marius, Ioan co-autor sufletesc si entuziast al proiectului Pamira.

Sunday, September 11, 2016

NEW YORK, NEW YORK

New York Forever !

9/11.J'accuse





Au trecut 15 ani de la atacul din NY.
Zidurile se refac, insa vietile a catorva mii de oameni arsi de vii ori pulverizati nu pot fi nicicand reaprinse.
Inca se deruleaza scenarii oculte si conspirationiste cu privire la caderea turnurilor gemene.
Inca rictusul diavolului isi extinde suflul pestinential peste lume.
Nu incerc sa vorbesc dinauntrul Americii, dinauntrul unui suflet amputat, ci dinauntrul copiilor, al sotiilor ori al prietenilor vaduviti, al sufletelor nevinovate ce trebuie sa plateasca pentru ce ?
Daca este sa acuz o fac in numele victimei inocente, al unor oameni arsi pe rugul urii, al totalitarismlui de Ev Mediu salbatic.
Daca este sa acuz ma alatur celor ce incearca sa ucida bestia, fiara -nici macar apartinanda regnului animal. Acuz un grup terorist ce isi impinge proprii-i copii la moarte intr-un sacrificiu satanic.
Cu atat mai grav e ca in mare parte scenariile si planurile distructive se urzesc in Arabia Saudita, presupusa tara prietena a Occidentului si a Americii !
GOD BLESS AMERICA !


Din partea Ambasadei Romaniei in Washington DC

Stimaţi prieteni şi colaboratori,
 
În continuarea comunicărilor privind votul în străinătate la alegerile pentru Parlamentul României 2016, vă aducem la cunoştinţă că Guvernul României a aprobat Ordonanţa de Urgenţă nr. 47 privind unele măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2016, care vor avea loc la data de 11 decembrie 2016.
Una dintre modificările incluse în Ordonanţă se referă la introducerea posibilităţii alegătorului de a transmite cererea de înscriere în Registrul electoral către misiunea diplomatică şi prin e-mail, până la data de 14 septembrie 2016, atunci când este prevăzută închiderea Registrului electoral.

Rugăm sprijinul dumneavoastră pentru diseminarea comunicatului anexat, conţinând informaţii despre modificările legislative şi adresa de e-mail pusă la dispoziţie de Ambasada României la Washington pentru înscrierea în Registrul electoral, către comunitatea românească aflată pe teritoriul Statelor Unite, pe canalele de comunicare aflate la dispoziţia dumneavoastră.
 
Cu mulţumiri anticipate şi deosebită consideraţie,
 
Gabriel Rotaru
 
Political Counselor
LOGO  misiuni--03EMBASSY OF ROMANIA
to the United States of America
1607 23rd Street NW
Washington, DC 20008


Phone:  +1 202 2324749 # 107
Fax:       +1 202 2324748
E-mail:  gabriel.rotaru@mae.ro
http://washington.mae.ro
facebook.com/romanian.embassy.us
 
 
 

Monday, August 1, 2016

Mesaj de dincolo de Valea Plangerii

Nu cu multe zile inainte de plecarea lui Danu intr-o calatorie am schimbat pe Facebook ganduri si intentii artistice, si nu credeam ca destinul il va rapi.
In ultimele sale cuvinte ii amintea mereu de Sibiu, de strazile labirint bantuite de umbrele Evului Mediu.
Ii placea sa-i scriu din Sibiu despre toate nimicurile, despre prieteni si despre locuri comune.
Dezradacinarea nu se poate vindeca, altfel spus plecarea fortata de felurite imprejurari, exodul isi pun durere peste sufletele noastre, poate incercam sa fugim de ea, si nu o recunoastem chiar.
In vizita la fiul meu, intr-o camera intesata de carti, tablouri, amintiri culese de mine si de mama lui in ani atarna in prima lumina o lucrare usor metafizica, putin sumbra, suprarealista, turnuri in Sibiu si o imagine de femei cu un sarpe iesind din ochi.
Mesajul transfigurat intr-o tenta nocturna, cu caractere zoomorfe ne intoarce in picturi rupestre, intr-o lume a mestesugarilor din Marginimea Sibiului. Pictura mi-a fost daruita si e de nepreutuit.


Un om cu o eruditie rafinata, Danu ca si alti mari sibieni a a rams fidel orasului de pe Cibin.
Mi-a trimis o fotografie cu viitorul lui mormant, cu piatra ce ii strajuieste ultima locuinta, departe de Sibiu.
Danu ramane exemplul cavalerului ce nu abdica, nu se preda. Epuizat de boala a pictat pana in ultiele sale zile de viata.


Friday, July 1, 2016

Sarbatoarea Statelor Unite ale Americii

In urma cu peste un secol un compozitorul franco-german Jacques Offenbach a vizitat America in iulie 1876, cu ocazia celebrarea a suta de ani de la proclamarea Independentei.
Aceasta vizita l-a impresionat atat de mult incat a dedicat Americii o neuitata bijuterie : Valsul Vulturului American.
Poemul muzical se construieste pe un song de alamuri dominat de linia melodica a instrumentului numit cornet.




Tuesday, June 28, 2016

Acolitii lui Goagal

Un ministru se evidentiaza prin statutul unui multimilionar al carui odrasla studiaza in alta tara.
Imaginea acestuia se identifica de departe cu portretul lichelelor comuniste ce calificau cadrele didactice "invatatorii aia".
Ma intreb cum  dintre atatea figuri luminate ajung doar elemente parca anume alese sa actioneze impotriva propriei tari si a bunului simt.
Ministrul numit Bostan pare-se este un excelent tehnocrat parte noului cartel de impostori.
Nici nu e de mirare ca Romania ajunge pe locuri fruntase la saracie si la coruptie.



Friday, June 24, 2016

Tristete de vara. Adierea dinspre Sanziene

Sanziene. Multa lume vorbeste de rau despre romani de parca ar fi ciumati.
Din fericire exista traditii cu care alte tari s ar mandri si s ar pune pe linia intai a auto prezentarii.
Aici e si vina oamenilor ce refuza traditis, educatia si istoria.



Sunday, June 19, 2016

Father's Day. America

Niciodata nu uit si respect tarile natale.
Fiind locuitor in Germania, in Canada, in S.U.A. incerc sa ma comport in deplina armonie cu traditiile, cu valorile locale.
Pentru multi imigranti insa, sosirea in America, spre exemplu, constituie  un fel de intrare intr-o livada din care se servesc din plin cu fructe si rup crengile, distrug fara rusine ceea ce Dumnezeu si alte generatii au creat prin munca, prin har.
Am intalnit fel si fel de turisti, imigranti ilegali ce se bucura de privilegiul de a da nastere copiilor pe teritoriul american. Din cate stiu S.U.A. ramane singurul teritoriu ce ofera acest drept, inpamantenirea noului nascut si acordarea imediata a pasaportului american.
Parintii in cauza profita de aceasta lege, dispretuiesc S.U.A., chiar o repudiaza.
Exista categorii de imigranti ce urasc America, iubesc tarile lor de origine si nu se intorc acolo.
America a inteles ca lumea noua se cladeste cu imigranti, cu plus-valoarea adusa din alte parti ale lumii.
Am intalnit imigranti ce nu cunosc semnificatiile sarbatorilor importante americane, vorbesc de cele apolitice: Ziua Mamei, Ziua Tatalui, Ziua Recunostintei etc. Traiesc si se bucura de avantajele tarii.
Realitatea doare si mai mult cand aflam ca in mare majoritate actele teroriste nu sunt comise direct de catre cei din afara Belgiei, a Frantei, a Americii, ci de odraslele unor imigranti- cetateni ai tarilor amintite.
Poate intr-o campanie de masa, sa zicem, pornita din randurile opiniei publice, sa reeducam indivizii si sa le amintim ce zi este astazi.
Nu de alta, dar guvernele democratice le respecta sarbatorile religioase, drepturile la o viata in libertate, in fericire. Parca asa suna in constitutie, nu ?
Raspunsul unora e un atac las, de sobolani. Si mor oameni nevinovati.
Un gand de rememorare, speranta ca intr-un viitor cat mai apropiat nu se vor repeta tragedii ca si cea din Orlando de acum o saptamana.


Thursday, June 16, 2016

In amintirea pictorului sibian Ion Vincent Danu

S-a scurs aproape un an de la trecerea in nefiinta a pictorului sibian Ion Vincent Danu.
Trebuie sa aducem cateva randuri de multumire sustinatorilor reali ai pictorului pe timpul vietii si post mortem: omului de cultura Adrian Grauenfels(Israel), Doamnei Lilly Pierce sa.

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blog/show?id=1971741%3ABlogPost%3A2346819&xgs=1&xg_source=msg_share_post


Pasărea Măiastră
În Memoriam, Ion Vincent Danu


Bunicul zis şi Tata Moşu cobora în zori
îl ştiau graurii prin crângul cu soc,,
îl ştiau apele învolburate. Flori
din câmp îşi plecau sprânceana, foc

se făcea soarele la trecerea pe plai,
nu-l putea ierta. Cândva pe ascuns
sorbise strălucirea cu un pai
din butoiul ferecat în nestemate uns,

de atunci şi-a dobândit puţina nemurire
îngăduinţa femeii cu trup de iederă crudă,
ziua în pasăre măiastră, în neclintire

noaptea cât un ceas oprit, de lume
departe, desculţi prin iarba udă,
înfăşuraţi în nunta fără nume.


Punte peste ape tulburi

Dupa ani de sincope puternice dintre serviciile romanesti consulare si dintre romanii din diaspora, in ultimul timp schimbarile benefice plecate dinspre noua directie a presedintelui Johannis si dinspre autoritatile romane de resort confirma o noua etapa.
Ambasadele incep sa devina o casa de primire a romanilor si se cere in acelasi timp, o intelegere din partea celor plecati de ani si a nu mai privi angajatii consulari ca pe niste dusmani.
Numirile recente ale noilor ambasadori din Germania (Emil Hurezeanu) si din S.U.A.(George Cristian Maior) impun o nota superioara in stabilirea relatiilor romane cu tarile de resedinta ale ambasadelor, dar si perfectarea serviciilor fata de imigrantii romani.
Plecand de la istoria relatiilor diplomatice dintre S.U.A. si Romania remarcam o perioada longeviva de 130 de ani.
Am trecut treptele Ambasadei Romaniei din Washington ca simplu cetatean si nu am decat cuvinte frumoase adresate echipei diplomatice.
Pentru o mai buna cooperare e nevoie de participare a celor doua parti.
Trebuie amintita cosmetizarea site-ului ambasadei si perfectionarea procesarii serviciilor cu populatia din diaspora: vize, documente de calatorie, acte juridice etc.
 http://www.informatiiconsulare.ro/

                                                    


Tuesday, June 14, 2016

In intampinarea romanilor


In urma cu mai bine de sase luni am intalnit familia Oprean, originara din Sibiu, si anume din cartierul de dincolo de gara, candva o zona din afara cetatii, mai degraba cu infatisare rurala. Ca si mine familia provine din oameni muncitori, din generatii de tarani veniti la oras, in perioada postbelica.
Am copilarit cu parintii Ralucai si ai lui Dumitru Oprean, acum parinti a doi baieti reusiti ce exceleaza in scolile americane.
Baiatul cel mai mare, Marvin Oprean are 12 ani si in luna octombrie a inceput scoala dupa un test de admitere fiind acceptat intr-o clasa superioara varstei lui In ciuda staturii sale mici, alaturi de colegi de clasa mai in varsta decat el (cu doi ani) se situeaza printre primii la invatatura.
Cand l-am intalnit pentru prima oara m-au suprins calmul si interesul lui pentru lectura, pentru stiinta, pentru studiu. Cu o tableta sub brat se aseaza intr-un colt al sufrageriei, apoi inconjurat de caiete, de carti se retrage de grupul celorlalti, si mai ales de televizor.
Am schimbat cuvinte cu el. Isi aduce aminte de strada copilariei, de gradina si de tractorul bunicului, dar si de mancarurile pregatite de bunica.
Un baiat crescut asa cum si noi, la randul nostru, am fost educati prin cuvinte simple, nerasfatati si nicidecum intr-o ambianta de parveniti !
Il privesc si imi vin gandurile, grijile legate de ceea ce se va intampla cu noi si cu copiii nostri adusi pe meleaguri straine.
Imi rasuna inca vorbele unui batran gradinar: “ Copile, nucul ori alt pom, cand il scoti din pamant si il duci departe, ii lungesti timpul pana la primele roade. Nu e ca atunci cand creste in locul lui, de la inceput”
Cu totii suntem niste copaci pribegi, dar multi dintre noi ne tinem drepti si nu ne plecam.
Iata, ca Marvin Oprean rastoarna axioma batranului, si ajunge sa fie premiat, selectionat printre primii elevi de elita din Washington, capitala americana.
Nu e fiu de “jmeker”, nu e trimis la studii pe mii de dolari, parintii nu cunosc pe nimeni aici.
La prima vedere ne-am lovi de remarci malitioase, de riposte, de comentarii acide.
As spune ca multi dintre copiii nostri- pomi tineri si semeti infrumuseteaza lumea de aici, se disting prin bine si prin frumos.
Cum ajuns Marvin sa fie felicitat intr-o sala plina de parinti si de oficialitati, in centrul capitalei americane ?
A fost nominalizat printre primii intr-o copetitie de mii de elevi. A contat punctajul notelor de la scoala – zece pe linie, dublat de activitatea de voluntariat din cadrul si din afara scolii. A vandut brazi de Craciun, a adunat fonduri pentru scoala, a compus o melodie de muzica rap, se afla in corespondenta cu diferite centre de cercetare medicala din zona metropolitana.
Oscileaza intre fizica si medicina. Vrea sa devina medic ori om de stiinta.
Nu trebuie sa fii doar parinte sa te bucuri de reusita unui baiat de clasa a VII- a al carui nivel depaseste clasa a X-a de liceu. Aplaud si eu alaturi de ceilalti veniti la ceremonie.
Premiantilor li se inmaneaza diplomele de merit, medalille de onoare si rostesc un juramant solemn si angajament de a servi cauza nobila a studiului, a stiintei.
Unii poate nici nu stiu unde este Romania, dar de data aceasta invata ca acea tara atat de controversata naste inca oameni minunati, si performanti, carora nimeni nu le poate spune mereu :” Attention, les Roumains !”
Marvin este in vacanta acum.
Imi spune ca lucreaza la un proiect pentru Sibiu. Sa construiasca niste csaute din lemn in care sa puna carti cu regim de inchiriat. Iei cartea, o citesti si o returnezi.
Ar dori sa fie dispuse pe rafturi cartile citite de el. in engleza si in romana.
Intrebarea lui este cum va face cu aprobarile pentru proiect la Sibiu....Dupa cateva momente de tacere, adauga ca e vorba de actiune pe spatiul public si ca ar trebui sa trimitem o scrisoare primariei.





Sunday, June 5, 2016

Tinerii romani si votul

Se observa o participare redusa din partea tinerilor romani.
Asteptarile lor contravin cu modelul politicienilor.
Astazi e Ziua Invatatorului. Cine sa-i invete si ce sa-i invete ?
Tinerii cu toate pacatele lor specifice varstei au dreptate sa refuze o participare la investitura celor ce nu si fac datoria, celor ce de fapt nu sunt trasi la raspundere, dar sunt platiti de votanti.

Friday, May 20, 2016

Inceput de vara

Oile urca din nou muntii cu soarele, in pas cu cerul cat o fereastra catre lume.
Edictul de Milan se ingroapa in uitare, putini stiu de ziua Imparatului
Constantin cel Mare si al Doamnei Elena, de iesirea din ilegalitate a cuvantului crestin.
Daca ar trebui sa asemuiesc o persoana unei figuri luminate, ma opresc asupra unei alte doamne iesite dintr-o lume umbrita de fragari, de gutui si de pruni intr-un sat ascuns in timp.
Tanti Leana, sora mai tanara a mamei, ne-a parasit cu ani in urma.
Era o fiinta impaciuitoare, ingaduitoare. Nu mi-o amintesc sa o fi vazut vreodata suparata. Nu barfea, nu critica pe nimeni.
Se intampla adesea ca fiintele dragi sa fie chemati primii, precum ingerii alesi, sa ne paraseasca.
Un gand bun si o masa incarcata, repeta inca seara de mai, si inchinam un pahar ca si cum ea cu noi,
cu zambetul ei bland, bucurandu-se de prezenta noastra alaturi de ea.
La Multi Ani !

Wednesday, May 4, 2016

La multi ani, Mama !

Mama e prima locuinta si casa eterna.
Noi ne-am desprins din lumina ei, crengi migratoare, purtam cuvintele precum o floare-de-colt intr-o carte, povara si alin.
Un timp cat o ploaie mocaneasca pe ulitele de huma, odaia isi aprinde muscatele la ferestre - si dor anii, gara, strainatatea toate de a valma.
Daliile cele mari, vita-de-vie tresar din nou in mai.
Sarut Mana, Mama !


Saturday, April 30, 2016

Elegie pascala



Un sat dezgolit de umbre,
zidurile-guri stirbe prin care vantul se strecoara,
si numai el mai stie ce va sa insemne lemnul uscat,
fanul cosit si painea din vatra.

Se inchinau taietorii de copaci inaintea muncii,
femeile intindeau masa,
vinul isi ridica rubinul – fetele ochii in dansul dintai,
sanii si cerul,
pajistea si strigatele feciorilor in cete.

Aprilie se decoloreaza precum fotografiile copiate in nedeslusite rasfrangeri,
nu mai are cine tremura clopotele in deal la cruce,

tata, mama si toti ceilalti ne aud de dincolo de lume,
ar vrea sa ne cheme,
sa punem apa la flori,
sa le stergem piatra ce mult apasa.

Cu fiecare alta primavara il ucidem pe Iisus,
clopotele impietresc
sub brazi,
sub stele.


Tuesday, April 19, 2016

Mahal Ko sau prima povestire de dragoste

Undeva intre ape si scoici uriase cantecul Asiei se reuneste cu coquista Spaniola si se naste un popor minunat cu aspiratii solare.
Vorba cantecului:
Am iubit o tiganca, o armeanca, o moldoveanca si seria frumoaselor printese din viata mea isi gasesc loc in poeme.
In final voi decide sa scot din sertare nuvele si povestiri intrunite intr-o carte intitulata:
Pagini dintr-un jurnal neterminat. Genunchi cu miresme.
Prima povestire incepe cu o pasiune pentru o frumoasa din Filipine.
Mahal Ko inseamna te iubesc (limba tagalog).



Tuesday, March 8, 2016

Lectia de bun venit in Romania


 



Dupa ani de absenta dintr-o activitate la care nu speram sa revin am ocazia sa predau limba romana catorva americani.
Am inceput prin a spune studentilor bun venit in Romania, pentru ca limba devine spatiul initiatic al unei incursiuni intr-o tara cu o populatie redusa, cu frumuseti nepretuite, dar cu multa tristete.
Doar prezentarea gen muzeu satesc si cu cateva ulcele nu mai sunt indeajuns de convingatoare, tentante.
Romania se desprinde si se regaseste si intr-o masa de imigranti dispersati in lume, in cautarea fericirii.
Acum in martie sarbatoarea ghioceilor, a zilei dintai a lunii cu martisoarele- mesageri ai primaverii, ai dragostei pentru mame, pentru fiintele dragi din jurul nostru pot insemna un brand, un subiect specific, interesant pentru lumea in care traim.
Alte grupuri etnice reusesc sa impuna elemente din traditiile de acasa.
In sarcina cui ar reveni aceasta misiune ?
Se dezbate, se vorbeste si se ofera sansa diasporei sa voteze in si din strainatate. Au fost alesi senatori, reprezentanti ai romanilor de pretutindeni.
Ma intreb cu ce ne reprezinta pe noi cei ce de zeci de ani traim departe de tara ? Ce fac ei pentru noi ?
E vorba de castigarea unui vot, nimic mai mult.
Noi cei ce am ales exilul, nu ne-am rupt de tara, nu am uitat limba si binele mostenit de la oamenii de bine. Votul nostru inseamna o moneda de schimb pentru o viata mai buna pentru cei de acas, nu pentru zaiafeturile lor.
Multi dintre noi nu ne-am imbogatit, am trudit din greu pentru fiecare ban.
Acum in prag de 8 Martie inchid ochii si revad mamele si bunicile trecute in nefiinta departe de noi.
Sigur riposte sarcastice ar veni sa ne strige:”Cine v-a pus sa plecati ?!”
Pe la inceputul primaverii anului 1995 ma aflam in Montreal.
Ceva imi soptea ca trebuie sa ajung acasa.
Am numarat banii putini, si am vandut o camioneta la un pret mult prea scazut sub valoarea ei.
O neliniste crescanda, un fel de chemare inexplicabila m-au impins catre aeroport.
Am ajuns la Bucuresti dupa escale, dupa multe ore de zbor.
Tata ma astepta la aeroport.
La fiecare sosire imi tinea calea.
L-am vazut ingandurat. Stiam ca nedeslusirea din priviri vorbea mai mult decat toate cuvintele din lume.
Mi-a zis :
-Mama mare e bolnava, mamica s-a dus la tara.
Am calatorit in noapte catre Sibiu, aceleasi vagoane soioase, lumini difuze.
Am ajuns la Sibiu.
Viorel al lu' nasu ne astepta la gara.
Am coborat din tren,
-Fine, a murit a batrana.
Am inlemnit. Nelinistea mea prindea contur.
Am lasat bagajele acasa, dupa care ne-am deplasat cu primul tren catre satul parintilor, al bunicilor.
O dimineata de primavara intunecata abia indraznea sa ne lumineze drumul.
Bunica a murit in aceeasi casa fara curent electric, fara canalizare, cu curtea neasfaltata.
Am fost nepotul ei favorit. Ii trimiteam din Germania alune, ciocolata, ilustrate.
Inainte sa moara vorbea de mine si spunea ca aveam sa vin la inormantarea ei.
A spus;
-Florin a ajuns in tara. Doar parintii mei stiau de vizita mea pripita.
A inchis ochii exact in momentul aterizarii avionului meu la Bucuresti.
Am condus-o pe ultimul drum.






.








Wednesday, February 24, 2016

Punte peste ape tulburi (2)


             Cu multi ani in urma pe bancile liceului fascinatia libertatii se prefigura in plapandele incercari literare precum florile timpurii asaltate de ninsori, in melodiile muzicii pop, rock ori jazz ce nu ne-au puteau fi smulse.
Mi-am inceput cariera de poet alaturi de alti confrati. Suferinta, privarile  generatiilor noastre nu s-au stins inca. In acea vreme s-au infiripat prietenii, legaturi stranse in jurul idealurilor de scriitori. Visam sa publicam carti in deplina liberta. Multi dintre noi repetam destinul atator scriitori din epocile anterioare, si nu ne-am imbogatit. Unii dintre noi au trecut in nefiinta.
In putinele momente de bucurie oferite de taberele literare, de cenaclurile literare am cunoscut colegi din toata Romania. Intr-o tabara literara in 1977, la Costinesti l-am cunoscut pe Stefan Niculescu Maier, premiant al catorva concursuri nationale de creatie literara, apoi lider al unei reviste studentesti ING din Bucuresti. In anii '80 Stefan Niculescu Maier, alaturi de alti cativa dezidenti au mestesugit o tiparnita artizanala in intentia de a publica un ziar anticomunist, impotriva lui Ceausescu.
A fost arestat si condamnat la inchisoare, pasibil chiar cu pedeapsa capitala.
Drumurile se bifurca in meandre, si rataciri odata cu varsta, cu problemele vietii. Multi dintre noi am ales exilul.
Au trecut peste trei decenii. Datorita internetului l-am reintalnit pe Stefan Niculescu Maier, locuitor si el al Americii. Anii nu l-au schimbat. La inceptul anilor 2000 a finantat o publicatie on line in limba romana sub numele www.romanialibera.com. Revederea a insemnat imediat aderarea mea la revista.
Aproape renuntasem la scris. Mi-am zis ca poezia, gazetaria sunt indeletniciri desarte. Am reluat cu stangacie activitatea scriitoriceasca.si am debutat editorial la o varsta inaintata precum Arghezi.
Implinesc deja zece ani de activitate la o revista devenita parte din mine, o doua existenta.
Intre timp pentru a evita confuzia cu publicatia Romania Libera din tara, numele a fost schimbat in www.Acum.tv.
Pentru unii o publicatie din strainatate in limba romana trece neobservata. In perioada
noastra de existenta la mii de kilometri de tara am ramas si ramanem fideli ideii de valoare adaugata, si mai ales subiectelor documentate, adevarului. Nu suntem afiliati niciunui partid, niciunei tendinte de extremism.
Revista este deschisa colaboratorilor din intreaga lume.
Arhitectura informatica a revistei este asigurata de catre Stefan Niculescu Maier, specialist IT.
Editorii, redactorii publicatiei sunt imigranti romani stabiliti in Elvetia, Germania, Canada, Israel, Marea Britanie, Suedia sa.
Evitam subiectele scandaloase, incercam sa construim pur si simplu o linie de comunicare in limba romana nu numai intre noi, romanii din afara.
Asa cum spuneam ne straduim sa respectam adevarul, limbajul urban si totodata dragostea pentru limba romana.
Publicatia www.Acum.tv gazduieste de peste ani creatiile scriitorilor sibieni incepand cu Mircea Ivanescu, Andrei Ileni, Dumitru Chioaru, Ioan Radu Vacarescu, Valentin Leahu, Andrei Codrescu sa.
Scriem fara simbrie, nu suntem retribuiti si nici nu asteptam osanale.
Ne bucura cresterea audientei, orice comentariu ,cartile primite la redactie, orice colaborare.
Pentru a completa imaginea despre revista www.Acum.tv reproduc un articol menit sa reaminteasca intamplari dintr-o alta epoca:



Un ziar de la Bucuresti la Washington” Miercuri 21 Ianuarie 2004


Romania 1 prezinta in seria „Dizidenti, opozanti, contestatari”, serie realizata de Lucia Hossu Longin, istoria grupului de jurnalisti de la „Romania libera” care in ianuarie 1989 a tiparit manual primul ziar clandestin, „Romania”, confiscat de securitate, iar autorii „complotului” arestati si condamnati.
Bucurestiul anului 1989, un oras in bezna, in saracie si in teroare. In nici un ziar nu mai razbatea „nici macar umbra unei opinii cu privire la realitatile triste ale tarii”.
Tiparit intr-o tara in care Ceausescu impunea sentinte de peste zece ani pentru orice „act de propaganda” contra regimului comunist, fie ca era vorba de un manifest, un banc, un sindicat sau un memoriu – orice care i-ar fi pus in pericol imaginea si i-ar fi dezvaluit fondul rigid stalinist -, ziarul „Romania” a fost prima publicatie disidenta din Europa de Est.
Spre onoarea Jurnalisticii romane, tiparnita se afla azi turnata in bronz la Muzeul Presei de la Washington si curajul sublim al grupului este inscris intre momentele de remarcabila rezistenta fata de un regim totalitar.
Povestea lui Petre Mihai Bacanu, a lui Mihai Creanga, a lui Anton Uncu, ca si a fostului maistru tipograf Alexandru Chivoiu si a celorlalti colegi incepe Joi, 22 ianuarie 2004, la Romania 1.
In urma cu 15 ani, in aceste zile au fost arestati si din primele ore au luat contact cu aparatul represiv al securitatii, cu anchetele dure de la Directia a VI-a din Calea Rahovei. Au cunoscut foamea, umilirea, bataia, tortura psihica.
Au primit condamnari la moarte, sentinte preschimbate dupa cateva saptamani, ca efect al internationalizarii cazurilor, in ani de inchisoare si de domiciliu fortat.
>>


Uita sa precizeze ziarul Romania Libera cine semneaza explicatia aflata alaturi de exponatul aflat la Muzeul Presei din Washington si cine a facut tot posibilul ca “presa ilegala” sa fie transportata de la Bucuresti, din redactia ziarului, din camaruta acoperita de praf si ziare vechi unde fusese depusa cu ani in urma de chiar unul dintre gardienii de la inchisoarea Rahova, pentru a deveni unul dintre cele mai celebre exponate ale Muzeului Presei.


Un oarecare Stefan Niculescu-Maier, care nu a fost coleg cu nici unul dintre celebrii disidenti mentionati de articol, ci doar un “inginer prapadit” – nu mai putin condamnat la moarte, nu mai putin inchis, nu mai ocolit de suferinta si tragedie – dar, din motive care se vor intelege mai jos, ne-mentionat de “colegii” de la Romania libera.


PORTALUL ROMANIALIBERA.COM


La data de 1 Decembrie 2003 lansam in Internet, fara publicitate, portalul Romanialibera.com. Desi portalul este gazduit la aceeasi adresa unde a putut fi citita timp de sapte ani editia on-line a ziarului Romania Libera, editata de Societatea “R” s.a. din Romania, el nu are nici o legatura cu aceste entitati. In acest sens, indrumam pe toti cei interesati in a accesa editia ziarului Romania libera sa foloseasca adresa internet a acestuia din domeniul .ro.


Cateva explicatii sunt necesare, pe care le vom oferi in cele ce urmeaza, sub forma unor raspunsuri la cateva intrebari:


De ce nu mai apare editia ziarului Romania libera la aceasta adresa?
La data de 17 septembrie 2003, printr-o decizie redactata de Nicolae Nicolae, director de dezvoltare, semnata de Petre Mihai Bacanu si de Klaus Overbeck (Directorul General al Societatii “R” s.a.) se desfiinta, fara explicatii, aparitia editiei on-line a ziarului Romania libera in domeniul romanialibera.com, incepand cu data de 1 octombrie. Nu ni s-au comunicat nici pana astazi motivele acestei decizii. O firma germana, cea care controleaza Societatea “R” s.a., editorul ziarului “Romania libera”, a luat aceasta decizie. Astfel societatea germana economisea lunar aproape sapte sute de dolari, cat reprezentau salariile brute a doi webmasteri in Romania si solutia de hosting pe care o punea la dispozitie firma NIMS pentru aparitia on-line a ziarului. Nu cunoastem alte avantaje pe care le aduce decizia de incetare a aparitiei in domeniul romanialibera.com. Un demers de cedare a domeniului, in favoarea Societatii “R” s.a., in vederea asigurarii unei continuitati a serviciilor de informare pentru zecile de mii de cititorii din intreaga lume ai editiei on-line nu s-a bucurat de nici o atentie din partea factorilor de decizie ai editorului. La acea data, statisticile aratau ca ziarul se afla, ca popularitate, intre cele mai vizitate 20000 de weburi din lume.


Cine este initiatorul acestui nou portal ?
Domeniul romanialibera.com nu apartine unei persoane juridice (Societatii “R” s.a.), ci unei persoane fizice. El a fost inregistrat cu multi ani in urma si apartine lui Stefan Niculescu-Maier, fost director de productie al ziarului Romania libera intre 1990 si 1993. Inregistrand domeniul, Stefan N. Maier, in prezent stabilit in Statele Unite, a creat, impreuna cu o echipa de profesionisti in domeniul Internet prima editie on-line a unui ziar romanesc si, pana nu de mult, cel mai vizitat sit romanesc. M-am intrebat daca am dreptul moral de a folosi numele romanialibera.com pentru a construi un nou portal.


Nu am fost, pana in acest moment (si nici de acum incolo) o persoana publica si prin urmare se cunosc relativ putine lucruri despre mine. Intre altele, se cunoaste foarte putin faptul ca, in 1988, i-am propus lui Petre Mihai Bacanu, pe atunci ziarist la Romania libera, sa scoatem un ziar clandestin impotriva dictaturii ceausiste. Cincisprezece ani mai tarziu nu pot spune cu certitudine daca sugestia mea nu venea ca o urmare fireasca a unei discutii conduse de el. Totusi imi amintesc exact locul in care i-am propus sa scoatem foaia. Pe atunci eram decis sa risc orice pentru ca libertatea de expresie sa fie posibila in Romania. Nu-mi arog calitati patriotice sau eroice. Realmente ceea ce am facut atunci nu intra nici azi in criteriile pe baza caruia as considera un act ca fiind eroic. Era insa o decizie de bun-simt. Ne stimulase sa luam aceasta decizie temeritatea unei poete pe care aveam s-o cunosc personal abia mult mai tarziu: Ana Blandiana.
Acel moment avea sa-mi schimbe totusi viata din temelii intrucat in ianuarie 1989 am fost, alaturi de Bacanu, Uncu, Creanga, Elena, Chivoiu, arestati, torturati psihologic pana la comunicarea inevitabilitatii condamnarii la moarte, apoi, ca prin minune, eliberati conditionat. Domiciliul fortat l-am avut Craiova, pentru a reveni intr-un final in Bucuresti, o data cu Decembrie 1989. Fiecare dintre noi a fost trimis intr-un alt oras cu exceptia lui Bacanu, care a fost mentinut in inchisoare si a carui tortura nu a incetat decat pe 22 decembrie 1989. Ceausescu a fost sfatuit sa nu creeze un grup de martiri capabil sa-i rastoarne dictatura, intr-o epoca nu “de aur”, ci mai degraba de vapori de benzina, in care doar scanteia lipsea pentru aprinderea haosului social (care de altfel a si urmat). O data cu revolutia am revenit din localitatile unde domiciliam fortat, supravegheati indeaproape de securitate. Aveam sa punem in ultimele zile ale lui Decembrie 1989 bazele noii Romanii libere. Putina lume stie sau isi mai aduce aminte ca Stefan Niculescu-Maier a fost artizanul privatizarii ziarului si al crearii Societatii “R” s.a., obtinand Certificatul de Inmatriculare cu numarul… 001. Desigur, “colegii” de la Romania libera STIU aceasta. De ce nu mentioneaza si numele meu alaturi de al lor, in prezentarea mult-asteptatului film? Nu stiu. Bine ca numele meu se mentioneaza la Washington… In orice caz, pentru mine este o explicatie de ce a esuat disidenta in Romania.


Si mai putina lume stie sau ar dori sa-si aminteasca motivele pentru care, in 1993, am decis sa parasesc Societatea “R” s.a. Aceste motive au constat in acte de coruptie si de musamalizare a acesteia, derulate la cel mai inalt nivel in cadrul societatii, impotriva pozitiei mele, exprimata verbal si consemnata in scris. Nu uit ca intre perspectiva unei anchete pe care i-am solicitat-o si plecarea mea de la Societatea “R”, Bacanu a preferat-o pe cea din urma. Poate ca va realiza totusi intr-o zi ca ar fi fost bine sa ma asculte atunci. Din nefericire el a continuat sa fie slab si influentabil, caracteristici de care cei din jurul lui nu au ezitat sa profite – si profita in continuare.


Bacanu nu a facut si nu va face parte niciodata dintre cei corupti. Nici astazi nu stiu daca realizeaza insa a ascuns coruptia, plasandu-se in mod fals pe pozitia “sarac, dar cinstit” si putand sa se ia de mana fara echivoc cu Iliescu, la acest capitol. Nu-mi face nici o placere sa scriu aceste randuri. Coruptia manifestata atunci in sanul Societatii “R”, soldata cu o pierdere financiara uriasa, a avut consecinte incalculabile, facand ca astazi Societatea “R” sa nu reprezinte ceea ce am vrut sa fie: una dintre cele mai puternice societati comerciale din Romania, independenta, curata si cu statura morala pe care ar fi trebuit sa i-o confere zilele de inchisoare politica a celor care am creat-o.


Nu de putine ori i-am dispretuit in tacere pe unii dintre fostii mei colegi jurnalisti, fosti membri ai partidului comunist, ani nenumarati cantatori in struna ai sistemului de trista amintire, care si-au descoperit dintr-o data vocatii anti-comuniste si, intr-un avant deplorabil de “spalare a constiintei” au trecut de partea opusa a ceea ce fusesera, exagerand si aratand cu degetul, in loc sa ajute o societate bolnava, promovand un simt al masurii si curatandu-se mai intai pe ei insisi, mai ales facand loc celor tineri. Nici macar ziarul nostru clandestin nu era conceput ca un manifest anti-comunist, era doar anti-ceausist… Zilele de dupa revolutie insa au creat insa un nou tip de “amanti ai patriei” cum ii mai numesc. (Din aceasta perspectiva, un Paunescu sau un Vadim merita chiar un miligram de respect: ei cel putin au ramas constanti in retorica lor nemernica). Astazi, majoritatea acestor artisti ai retoricii pot fi urmariti in emisiuni de dialoguri complet inutile si plictisitoare, pe zecile de canale de televiziune care se intrec sa capteze atentia unei populatii dezorientate. Efortul societatii romanesti de a-si crea modele morale si repere de constiinta este aproape nul iar Romania libera nu (mai) pare sa fie in aceasta cursa. NU CRED ca societatea germana care o controleaza este interesata de asa ceva. Incercarea noastra si zilele de inchisoare, anii de munca aproape isterica, de dimineata pana dupa miezul noptii… nu se stie cui vor servi. Iar in ceea ce ma priveste, a fost nevoie sa plec deocamdata din tara pentru a ma salva.


Romania libera, cea pentru care am stat in inchisoare, si-a ratat misiunea.


In acei primi ani de dupa 1990 am lucrat ca inginer si administrator de productie si proiecte in cadrul societatii, scriind rar. Am reprezentat ziarul pe langa institutii internationale si m-am straduit sa obtin bani ca sa construim o tipografie. La capatul unei runde de intalniri cu Lawrence Eagleburger, Rupert Murdoch, George Soros, Aurelius Fernandez si altii, intalniri initiate de Petre Mihai Bacanu si Doina Cornea, aveam sa imi aduc modesta contributie la obtinerea a circa1.5 milioane de dolari care au constituit baza de plecare pentru tipografia Societatii “R” s.a. A trebuit sa plec pentru ca nu mai puteam indrepta lucrurile decat intorcandu-ma impotriva unora dintre cei care, asemenea mie, au fost inchisi pentru idealuri ceva mai nobile. Am sperat ca, poate, ei se vor redresa si singuri, recunoscandu-si si reparandu-si greselile. Dar in orice caz nu am dorit sa fiu complice. Daca cineva are vreo dovada sau macar impresie contrarie, s-o faca publica.
De ce nu mentioneaza si numele meu alaturi de al lor, in prezentarea mult-asteptatului film? Nu stiu. Bine ca numele meu se mentioneaza la Washington… In orice caz, pentru mine este o explicatie de ce a esuat disidenta in Romania.


Ajungand in SUA concomitent cu perioada de lansare a Internetului, am realizat ca trebuie sa se ia o masura rapida pentru o prezenta in internet a ziarului. Am vrut sa obtin inregistrarea domeniului pe numele Societatii “R” s.a., dar, birocratia si lipsa de viziune (pe care nu le condamn neaparat) au condus la intarzieri mari si in cele din urma am inregistrat domeniul in nume propriu, urmand sa ajut la editia on-line fara a realiza un profit din aceasta, ceea ce s-a si intamplat in ultimii sapte ani.


Astazi privesc cu regret si dezamagire in urma, vazand cum sacrificiul nostru pentru o Romanie mai buna s-a irosit iar tara este contaminata de coruptie si ilegalitati la tot pasul. Dintr-un port-drapel de constiinta care sa se adreseze celor care pot face ceva in Romania, ziarul a devenit mai degraba promotorul unui nesfarsit sir de critici in legatura cu care nimeni nu se sinchiseste. Romania libera ar vrea sa promoveze economia de piata si liberalismul cu mijloace specifice discursului de stanga, populist pana la ipocrizie.


Nici macar in timpul regimului Constantinescu, adus la putere in principal de catre Romania libera, cu contributia directa a lui Petre Mihai Bacanu de care fostul presedinte a profitat din plin, ziarul nu a avut prieteni destul de puternici ca sa produca o diferenta pozitiva in viata comunitatii. Insusi Emil Constantinescu, in loc sa ajute Societatea “R” si ziarul, consolidand un posibil grup care sa schimbe Romania in bine, i-a intors cu nerecunostinta (si inconstienta) spatele. Desigur, nu ziarul este cel care ar fi trebuit sa schimbe Romania. Dar Romania libera, prin simplul fapt ca era singurul ziar pentru care s-a facut inchisoare politica, ar fi trebuit sa dea mult mai mult decat a fi principalul cotidian de mica publicitate, publicului caruia i se adreseaza. Desigur, Societatea “R” a dat regimului Constantinescu si doi directori mai speciali, unul al SRI si unul al SIE. Dupa 4 ani de cand ei nu mai sunt in functie isi mai aminteste cineva numele lor? Au facut ei ceva deosebit care sa fi ramas in istoria recenta a Romaniei ca un simbol al spiritului pentru care creatorii Romaniei libere puteau fi livrati in 1989 famillilor lor in cutii bine sigilate? Am foarte mari indoieli la acest capitol. Asa cum se vede acum, n-au facut nici ei decat sa contribuie la Marea Inselare a Sperantelor Poporului Roman – actiune coordonata cu succes de Emil Constantinescu intre 1996 si 2000. O alta ratare.
De ce nu mentioneaza si numele meu alaturi de al lor, in prezentarea mult-asteptatului film? Nu stiu. Bine ca numele meu se mentioneaza la Washington… In orice caz, pentru mine este o explicatie de ce a esuat disidenta in Romania.


Sunt multe de spus si mi-e ca amaraciunea sa nu ma faca sa spun prea multe lucruri ce pot fi percepute ca nedrepte sau chiar incorecte. Strict subiectiv insa, nu sunt mandru de ceea ce au ajuns Romania libera si Societatea “R”, pentru care renuntasem candva la viata si prin care am lasat rani si cicatrici adanci in viata celor care-mi sunt cei mai dragi. Acelora care mai traiesc dintre ei le cer astazi tardiva iertare. As fi putut ajunge unde sunt azi, pe cai mai scurte si mai putin costisitoare.


Consider ca am dreptul moral de a folosi numele romanialibera.com pentru a realiza un portal Internet, fara a fi in competitie cu ziarul Romania libera sau Societatea “R” s.a. Istoria personala, (poate ma insel, dar astept ca acest lucru sa fie dovedit legal) imi da acest drept.


Societatea “R” s.a., si ziarul Romania libera isi vor gasi, poate, calea spre ceea ce ar trebui sa fie candva, calea spre ceea ce am sperat candva sa fie. Vor veni din urma noi generatii si, intr-un mediu in care a spune adevarul nu implica si riscul vietii, vor gasi formula pentru a da viata, putere si independenta spiritului care a dus la crearea ziarului. Dar pana atunci, domeniul romanialibera.com va avea propria lui viata. In ACEL spirit. Pe care, mi-e teama, va trebui sa-l regeneram in principal din afara Romaniei, dintr-o lume in care se poate trai fara compromisuri, fara pile, fara musamalizari, fara coruptie. Din acest punct de vedere trebuie sa le multumesc lui Nicolae Nicolae, Petre Mihai Bacanu si Klaus Overbeck pentru maniera absolut neprofesionala, jignitoare, in care au optat sa anuleze contractul de realizare a editiei on-line a Romaniei libere, in totala nepasare fata de cele mai elementare norme de conduita in afaceri si fata de cititorii editiei on-line. Daca vreunul dintre ei (in special primii doi) isi inchipuie ca raspunsul pentru gestul lor ar trebui sa fie ura, se inseala. Gestul lor este fara doar si poate demn de dispretuit, sa fim intelesi. Totusi le multumesc pentru ca m-au eliberat. La capatul a doua luni de intrerupere, situl Romanialibera.com a renascut. In spatele lui se afla deja un grup de elita al diasporei romanesti, care pregateste, cu rabdare, SCHIMBAREA. Nu “pentru cititorii Romaniei libere”, ci pentru cei care cred ca Romania va fi nu doar libera intr-o buna zi, ci si un loc in care majoritatea romanilor vor putea trai cu demnitate, fara a fi nevoie sa faca compromisuri pentru a se realiza. Romanialibera.com renaste ca un portal Internet pentru viitor.


Aici se incheie prima si ultima justificare pe care ma simt obligat sa o ofer pentru initiativa de a crea acest nou portal. Nu am vrut sa public aceste randuri. Nu intentionez sa adaug la cele spuse mai sus, sa ofer nume sau cifre in plus. Nu doresc sa anulez chiar ultima sansa a celor care ar trebui sa-si curete si singuri constiinta in raport cu greselile pe care le-au facut. Iar pentru greselile mele am platit si voi plati in continuare – e o realitate simpla, fara nici cea mai mica incarcatura de patetism. O stiu bine cei care ma cunosc indeaproape. Ceilalti ori ma cred pe cuvant, ori n-ar trebui sa aiba nici o importanta pentru ei.


De ce nu mentioneaza si numele meu alaturi de al lor, in prezentarea mult-asteptatului film? Nu stiu. Bine ca numele meu se mentioneaza la Washington… In orice caz, pentru mine este explicatia definitiva de ce a esuat disidenta in Romania.”(De ce a esuat Disidenta in Romania – Explicatia definitiva de Stefan N. Maier 21-1-2004)





A doua lumina de Advent

Inainte de sarbatorile supreme ale Nasterii Domnului am celebrat Ziua Sfantului Nicolae si Craciunului la serviciu. Intr-un centru de studi...