Un caiet
se deschide dimineata
catre munti si strazile in pietre
goale
liniile pe care altadata vagoanele fluturau zambete si
lacrimi
se ingroapa in otrava,
cantonierii au impietrit in terracotta unui prezent
insangerat.
Vantul rascoleste filele de hartie neputincioasa,
bruta
da navala in camera de zi dinaintea Craciunului
si calca vagoanele din jurul bradului impodobit,
nimanui
nu-i mai pasa de copiii din gara dezgolita de trenuri,
din tara amputata de
bucurii.
Noaptea revine,
trenul cu nume de vals imperial zace in curtea cu fier
vechi,
in timp ce Iuda isi zornaie
No comments:
Post a Comment