Wednesday, April 18, 2012

Din Lirica lui Gabriel Gherbaluta

Prietenul si colegul meu de camera de camin, Gabriel Gherbaluta continua sa scrie poezie de calitate. Reproduc un poem din creatia sa:
Inorogul,rogu-l…
Lapte să-mi întoarcă,
Sângele să-şi stoarcă,
Cornul alb de domn,
Să mă piardă-n somn,
Cornul dinspre lună,
O poveste-mi spună,
Despre eu şi tu,
Si de-i da sau nu,
Să te readucă,
Harpie sau nurcă,
De din dosul lumii,
Către albul spumii !

Inorogul rogu-l…
Coama-i impletită,
De la est de mine,
Să mi te  trimită,
Călărind o rază,
Sus,din cer, să cază,
Mai de dintr-o parte,
Zâna mea-i departe…
Pagină de carte,
Iarăşi ne desparte…
Si mi-i dor de moarte…
Si îmi esti departe !

Inorogul, rogu-l…
Si pe cea aspidă…
Să mi te deschidă,
Chiar de ne împarte,
Câte trei,in carte…
Eu şi tu,deci noi,
Inorogi de soi…








Sunday, April 15, 2012

Un secol de la tragedia Titanic-ului

Inca ne framanta intrebarea : "De ce ?"
Cum de nu s-a evitat pierderea colosului aflat in prima croaziera?
Laudabila initiativa celor ce pe ocean. In locul tragediei s-a organizat un moment de In Memoriam.
Anexez o superba compozitie iscata de catre Ofenbach in urma vizitei sale in SUA.
Un moment de pace, de prietenie in lume.
Tristetea si bucuria unesc religiile si popoarele.

In loc de elegie in april

Au sosit si sarbatorile pascale cu cinstirea lui Iisus. Multumesc tuturor ce se gandesc la mine, mai ales fiintelor celor mai dragi -aflate departe.
Daca ma intrebati cum celebrez, va spun ca in niciun fel, Daca viata de imigrant ne-a daruit bucurii, surprize nesperate - iata si pretul acesteia in sarbatoririle maxime de acasa, tristetea, nostalgia zilelor de pregatire de dinaintea sarbatorilor de la stersul geamurilor, de la batutul covoarelor pana la vopsitul oualor, la coptul cozonacilor. Strada mirosea a nuca, scortisoara si zahar caramelizat.
Daca ma intrebati cum celebrez va repet in niciun fel, De ani de zile muncesc de Pasti, de Craciun si alte sarbatori. In acest fel nu ma apasa prea mult durerea departarii,
Chiar daca as incerca sa injghebez o copie a ceea ce am trait noi in casa parinteasca nu aduce nimic.
Imi amintesc cu ani in urma am adus cateva oua vopsite catorva colegi de serviciu. In naivitatea mea am crezut ca si ei ar putea impartasi momentele noastre. Una din colege a aruncat oul daruit la gunoi de frica sa nu se imbolnaveasca de vreo boala.
Ca sunt Paste catolice, ortodoxe prefer sa nu vorbesc de lumea noastra, de traditiile noastre.
Nu sunt in masura sa evaluez pulsul sarbatorilor de acasa, fiind plecat in lume de zeci de ani si nu de ani.
Sunt convins ca si acolo nu mai ca in vremea cand la sate, de la Inviere si pana la Rusalii  oamenii se salutau prin:
- Hristos a inviat !
- Adevarat a inviat !
La ora la care scriu impartit lumina sfanta in tara, ma aflu cu peste sapte ore in urma.
Mai am cateva ore de somn si incep alta ca oricare alta. Poate e mai bine asa !








Poem de iunie. Colegilor mei lazaristi

Carte din America     De data aceasta cartea are cine-o face și cu durere vă anunț că nu pot ajunge în Dealul Ursulinelor de dinai...