Trecerile teologice ale figurii Sfintei Maria din Egiptul Antic si pana in prezent pot defini prin acest portret de mama, iubita si mai tarziu de model feminin un univers al puritatii.
Sarbatorirea Mariei la sat culmina cu incetarea secerisului, prevestirea recoltelor bogate, cu victoria soarelui intemnitat intr-o paine rumena pe stergarul de in.
Sunt convins ca traditiile se sting, se surpa si manele hidoase le iau locul. Polietelina, gunoaiele azvarlite de a valma peste rauri, degringolada, vacarmul, dezordinea sociala, instabilitatea politica, saracia se revarsa din lada Pandorei fara a mai fi stavilite.
Ca intr-o pictura de Brueghel comicul de situatii ne impingeau pe noi, copiii de atunci, sa pufnim in ras la vederea taranilor smeriti in fata preotului dand binecuvantarea cosurilor cu bunataturi aduse de sateni, aliniate in fata bisericii. Abia asteptam semnalul de dezlegare ca ne si repezeam sa degustam din puii fripti, fripturi de porc, de oaie, paine coapta in spuza, strugurii timpurii numiti perla (nu stiu daca mai exista astazi acest soi), lubenita, coliva si placinte de tot felul.
Sarbatorile de acasa ne sunt si acum impregnate cu imaginea ospatului, a satietitatii, Mai beam si noi un pahar doua de vin rubiniu racit in fantana.
Vara isi facea de cap prin gradinile imbelsugate.
Imi e teama de ce se intampla in acest an de circ electoral, de referendum neaducator de schimbari benefice si de o seceta devastatoare.
Ziua Mariei cea fara vina ramane un vis, o tristete si o lacrima cazuta in mare. Nimeni nu aude, nimeni nu mai asculta.
Astazi inchin un pahar rudelor, prietenelor si mai ales celor ce poarta numele Maria.
As completa randurile cu doua persoane distincte, ce mi-au fost si imi sunt aproape in momentle cele mai grele din viata: Maria (acum in Germania), si Maria in Maryland.
No comments:
Post a Comment