Friday, February 26, 2010

Amurgul zeilor

Ar trebui chestionati cei ce asteapta dupa medicamentele compensate


Degringolada din cadrul PSD-ului extinsa si la nivele locale (Cindrea-Marinescu /Sibiu) pare sa acapareze peisajul mediatic in circarie.
Luptele interne, invidiile si conspiratiile de tot felul amintesc de mizeria Romei anticei si decaderii acesteia. Circul fara paine risca sa ramana in propria-i arena, caci spectatorii s-au saturat de spectacolul deznadejdii.
Nici definirea caragialesca nu mai cuprinde nota comica, cazand in absurd.
In situatia castigarii presedintei de catre Geoana cum ar fi aratat Romania ?
Imi lipseste o lamurire. Cum de politicienii isi schimba orientarea si partidul de la o zi la alta ?
Logica faptelor apartine intereselor personale, ambitiilor a catorva oligarhi, si nu poporului ce voteaza. Aceasta ar fi exemplul unei miscari de stanga ?
La stanga de ce si de cine ?
Confuzie, pierdere de sine in terminologie goala.

Wednesday, February 24, 2010

Trezirea in poezie


Trezirea in poezie

Un poet stabilit in California, poate mult prea departe de colinele transilvane si de ciobanii de altadata – umbre disparute si reinviate intr-un flux liric molcov, interiorizant asemenea unei zile ploioase in care la o cafea sau la un ceai dialogul si schimbul de ganduri ne sprijina in uitarea de sine, si mai mult decat atat de durerea pricinuita de rostogolirea timpului.
Autorul ajunge la o maturitate poetica egaland printr-un imaginar introspectiv familial pana la cel cosmic. Poetul parcurge treptele in sens invers incercand sa invinga caderea nisipului din clepsidra.
Dan David se infatiseaza asemenea cavalerului ce nu depune armele si in ciuda greutatii scutului ne transmite mesajul ca spunerea sa nu este joc, ci o trezire in poezie.
Mi-ar place sa stiu ca poezia lui Dan David, un roman din diaspora, sa fie lecturata si in presa din tara, cu precizarea ca si dintre cei plecati in lume isi scriu gandurile in limba materna si pledeaza pentru recastigarea timpului pierdut.
Tema nu este unicizata, poetul nu incearca o singularizare a abordarii poetice. De la Ovidiu, Francois Villon si pana la TS Eliot, Lucian Blaga trecem prin consacrarea tematicii in sine, aceasta dovedind ca poezia in generozitatea ei nu e nicicand defrisata de motivele importante ale existentei umane: copilaria, dragostea, moartea.
Poezia sa nu e vaicareala, este o inscriere in poezia contemporana de tip ivanescian unde poetul –eu si martor detasat de frica si de resemnare- are curajul sa calce promisunea de a se abate de la conventii si sa intre in Valea Plangerii cea interzisa.
Felicit aparitia volumului de poezie Cersetorul de timp, (publicat de catre http://www.lulu.com/ 2010) si insist asupra citirii a unui poem sau doua ca intitiere in arta lui Orfeu, seducere si incantare intr-o lume in care nu mai avem timp pentru umplerea sufletului cu placerile estetice.

A treia vale

Nu mai ştiu ajunge la a treia vale.
Dacă urc pe aleea pe care brazii dorm,
Gândind la câtă lume le trece pe sub coroane,
Mă opresc dezorientat.
Nu mai am pe cine întreba.
Bătrânii s-au mutat departe cu tot cu casele lor
Şi cu amintirile din care făceam şi eu parte.
Loveam conurile brune cu picioarele goale.
Veveriţele râdeau legănându-şi cozile stufoase
Ca degetele părinţilor, ameninţătoare.
Nu îmi terminasem tema la istorie.
Negru Vodă abia aştepta să-mi încerce urechile.
În poarta bisericii din deal
Mă aşteaptă cerşetorii ca pe o salvare.
Preotul bătrân coboară târşâindu-şi picioarele.
Scot mărunţişul rămas prin buzunare.
Îi mulţumesc pe câţiva.
Nu toţi au şanse la Paradis.
„Să trăieşti o mie de ani, boierule!
Să fii sănătos!”
Îmi pare rău că nu m-a recunoscut popa.
Odată îi cântasem în cor.
Îi duceam coliva supus.
- Cum aş putea ajunge la a treia vale, părinte?
- Urcă fiule, urcă!
- Nu mai ştiu drumul, părinte.
- Mai sus, mai sus.

Strada Umbroasă

Am urcat la Cetate.
Luna tocmai se certa cu pietrele din turnuri.
Se plângeau că nu sunt luminate destul, şi se tem;
Chiar acum când e ora sosirii fantomelor.
Jos la cafenea, sub Strada Umbroasă,
Pacea nu se instalase printre mesele răsfirate.
Gustav beţivul extrăgea esenţele
Din zaţul de pe fundul ceştilor
Şi îi spunea fiecăruia ce îl aşteaptă.
De la masa mea şchioapă privesc pe fereastră.
Luna mângâie tandră turnul;
Piatră cu piatră.

Tuesday, February 23, 2010

I PROMESSI SPOSI


Nu inteleg de ce o sarbatoare traditionala nu poate fi valorificata din plin.
Sa intelegem ca daca nu mai mancam rosii si mere autohtone le importam din Turcia, daca nu mai iubim muzica adevarata ne reducem auditiile in proportie de 99%(dupa afirmatiile unui specialist in domeniu) la maneloidele tot de factura osmanlie si daca nu ne putem exprima iubirea decat in formule de imprumut ce ne mai ramane ?
Sa ne indreptam putin pasii prin galeria miturilor si a lumii ancestrale unde trairile, expresia sentimentelor se definesc prin naturalete, puritate.
Sarbatorirea in ziua de Dragobete isi gaseste ecourile in orice inceput de dragoste ori promisiune a statorniciei a oricarui cuplu indiferent de timp, indiferent de loc.
In amintirea anilor de liceu am ales un poem mai vechi intru conturarea fiorului dintai,de neuitat:


Corn de vanatoare

Les souvenirs sont cors de chasse
Dont meurt le bruit parmi le vent „
(G.Appolinaire)



Te-ai preschimbat in agerele salbaticiuni,
in nelinistite zburatoare.
Nimeni nu te-a putut ajunge.
Te imbraci in fiecare zi
in alte fiinte.

Privirea strabate dincolo de hatisuri,
am lasat armele, capcanele si gonacii cu ochi sticlosi.
Voi intinde arcul, unde vor cadea cuvintele
topi-se-va zapada lasand un tarm gol,
te voi inchide in respiratia fierbinte,
arde fuselajul padurii lasandu-te fara ascunzis.

Dragostea-i o vanatoare,
nu-mi trebuie ochii sa te vad.

Cate se vor fi intamplat de la trecerea ta
prin neincapatoarea-mi mangaiere ?

Monday, February 22, 2010

Carte de acasa



Primii mesageri ai primaverii si-au deschis pleoapele asemenea strigatului noului nascut peste lume.
E semn ca in curand ceasornicul floral roti-va un alt timp in gradini, in parcuri si mai incolo spre padurile si muntii unui rau numit Cibin.
Nici nu se poate altfel fara zambetul parintilor trecand mangaierea din primavara in primvara ca intr-un regn pur al petalelor dintai.
PS Multumesc varutei Liliana pentru imaginile surprinse acasa.

Happy Thanksgiving Day!

  Happy Thanksgiving Day!   Autumn's gold flows into the ocean, people welcome the last light before the snow. Peace and joy, the fire r...