Imaginile primite de la fratele meu poet din Israel, Adrian Grauenfels.Poarta Ierusalemului e deschisa oricarui drumet.
Undeva unde soarele se poticneste din stralucire in fata unui cavaler creste maretia si suprematia luminii.
Nu intamplator isi dau intalnire la cumpana dintre milenii, credintele si atatia proroci.
Imi imaginez Ierusalemul un han cu mult vin, hangite dezlantuind dansul, bucuria tuturor.
Zidarii de temple au obosit si isi dau binete stiind ca nu avem decat un singur zeu.
Vecinii dupa o zi de munca se aduna in fata portii inchinand o cupa, iar florile isi scutura petalele in calea serii catre mare si catre stele.
Nimic mai frumos decat sa adormi sub creanga maslinului, alaturi de Domnul tuturor si al celui fara adapost, in timp ce iasomia isi coboara sosirea verii.
1 comment:
Frumos scris de ziua Ierusalimului.Helas...metafora e frumoasa dar realitatea dureroasa !
La poarta Ierusalimului se dezlantuie pasiunile teologice transformate intr-un targ ieftin pentru cei care, inca impresinati de un mistic show, nu vad nici mizeria umana si nici inselaciunea!
Dar da , Ierusalimul este simbol si ar fi bine sa ramana asa , al nimanui si al tuturor!
De ce are un om nevoie de o biserica-un templu-un zid pe care sa planga?De ce are nevoie de"un trimis-sol"al Domnului impovarat de odoare scumpe de aur ca sa -i rascumpere greselile si sa -i alunge teama?
Ierusalimul e un oras in care se traieste , iubeste, si uraste cu pasiune!Un labirint de case si de caste si de carari nestiute nici macar de Domnul!
dar da, Ierusalimul poetic e sublim,
dar nu e nici maslin si nici pace!
Post a Comment